Et tu, Boc?!
Ne vom deplasa un pic catre paradigma diplomatica acum. Renuntam la episodul “the aviara gripa”, unde observati maiestria inversarii substantivului cu adjectivul, respectand la sange regulile lingvistice englezesti. Trecem cu vederea pozele in care Boc se vede stand pe varfuri, fara sa ne amintim de pozele cu clasa din prima saptamana a clasei I, unde orice baiat incerca sa ajunga mai sus stand pe varfuri (desi nu m-am gandit niciodata sincer daca Boc a facut ore de balet la viata lui. Pana la urma, ar fi o explicatie destul de argumentata). Observati deci ca trasaturile lui Boc nu au pana acum nici o scabie de comportament diplomatic, care ar insemna in primul rand respect de sine si apoi respect pentru sensibilitatea culturala a celor din jur.
Numai ca atunci cand, din te miri ce motiv, esti invitat via video-conferinta, la o emisiune al carei protagonist este un tip acid, critic, neiertator si destul de amuzant, ar trebui sa stii sa-ti sustii cauza destul de bine. De fapt, inseamna sa stii sa-ti vinzi herghelia cat mai bine si sa nu te comporti ca un nod in gatul unui jurnalist- nod care daca este destul de plicticos, poate fi tratat ca atare o lunga perioada de timp. Si Boc bineinteles ca se gaseste ca, imediat dupa oprirea video (pentru ca fiind o video-conferinta, cele doua canale se pot comporta independent una de alta, fapt nestiut de elevul de clasa I Boc Emil) sa ii alature gazdei emisiunii calificativul de “derbedeul dracului”. Ca la botul vacii, cand doi maestrii discuta politica si cand unul are prea mult tupeu si prea multa dreptate (ambele neimputabile), celalalt scoate armele “Hard”. Bun venit in ograda, Boc!
Episodul 4: Erata
Intrand pe BEC, am observat rezultatele finale ale alegerilor europarlamentare din Romania. Astfel ca PSD a obtinut 30,82%, urmati de PD+L cu 29,75%. Apoi PNL obtine 14,53%, cu mai mult de cinci procente fata de UDMR (9,07%). Restul mai gasiti daca veti intra pe siteul Biroului Electoral Central. Prezenta la vot a fost destul de mare, numarand aproape 4.816.000 de votanti din cei 17.500.000 cati ar fi in total. voturile nule au fost destul de putin (in jur de 187.000). Dar nu va stric placerea de a citi documentele de unii singuri. Ne mai auzim.
Episodul 3: Epilogul
Se pare ca Eba s-a intors la PD-L. De ce nu ma mira miscarea de ospiciu muncitoresc pe care au facut-o mismasii lui Boc?! Asa ca le-a mai adus in ograda in 3,6%, ceea ce inseamna ca pana acum, PSD zace sub papucul marimea 32 al lui Boc. Si recunosc ca atunci cand mi-am imaginat zambetul lui Boc a la “ce prosti sunt pesedistii ca nu s-au prins de faza mea si ca nu au facut si ei o miscare dinasta” m-a apucat starea de molfete catre starea de solfete.
Deci 3% conteaza. Recunosc ca nu sunt deloc multumit de redutabilul 33,z% al PSD fata de 36,x%al PD liniuta le. Nu stiu de ce, nu ma comentati de ce, dar gasesc ca orice persoana apropiata macar de fiinta lui Boc emite mesaje scarboase si o respingere uluitoare. Parca l-as vedea mai repede pe Corneliu Vadim-Tudor la conducerea Guvernului decat pe trolul asta cu moaca de cozonac. Imi scuzati pornirea anti democrat liberala, dar consider ca ideologia democrata nu se poate anexa celei liberale nici intr-o zi de profunda criza. Decizia poporului se implineste pana in momentul in care fumurile liberalismului vin sa toarne flacari peste orice decizie de comun acord si sa instituie mancatoria jegoasa. Si cand acest fenomen coroborat mai poarta si un nume, mai are si reprezentanti care isi ascund pestii prin buzunarele de la piept cu mana dreapta si care se aliaza intr-o formatiune care se pregateste sa plece prin Europa si sa incerca sa-i convinga ca politica romaneasca functioneaza mi se pare pare absurd. dar, dupa cum am mai spus si la inceput, decizia prin vot este cea mai buna. Si le multumesc celor care au iesit din casa azi si care au votat conform credintei lor politice.
Episodul 2: votarea in corpore
Da, am ajuns si am intrat in camera de tortura. Si am ales, ceea ce era mai important.
Episodul 1: Stampila
Am promis. Si nu mai fac ca in decembrie 2008. Daca doriti sa obtineti toate informatiile necesare (lucru deloc indezirabil), puteti intra pe site-ul Biroului Electoral Central sau chiar pe cel al Parlamentului European. Aici veti putea gasi, pe langa listele de candidati, sondaje, programe, declaratii de avere si CV-uri scurte si mici tips-uri, legislatie europeana si regulamentul jocului de pe 7.
Din partea PDL avem reprezentati pe Theodor Stolojan, Monica Macovei si Sebastian Bodu. De la PNL ne ameninta cu comertul liber si neimplicarea statului Norica Nicolai & Co., UDMR sanctifica sau blesteama prin episcopul Laszo Tokes. Nationalistii Taranisti Crestin Democrati il audc in fata pe Marian Milut. Conservatorii “aroganti” (PSD+PC) ataca la fileu prin Adrian Severin si Daciana Sarbu (wow!), Gigantii Romani (PRM) citeaza din George Becali si Corneliu Vadim Tudor. Ultimii corporatisti, Forta Civica (este imbietor ca la alegerile europarlamentare se poate duce oricine) il avem pe Adrian Iurascu (cri… cri… cri…). Fortele independente s-au pogorat din universuri paralele si biconcave pentru a se uni intr-un spectru nemaivazut sub forma Elenei Basescu. Si ultimul, Abraham Pavel… profesor de sociologie… si seful Catedrei de Sociologie si Asistenta Sociala de la UB. Mare legitimare…
Acum, trebuie avut in vedere faptul ca nu votam omul, ci partidul. Acestia mentionati mai sus nu sunt singurii. Listele fiecarui partid insumeaza in jur de 10-15 membrii in medie. In fond, ni se impune sa votam doar capetele de afis, nu si subtitlurile. Am oferit site-urile pentru a vedea si programul europarlamentarilor-to-be din Romania- de ci pentru a incerca sa evit aceasta boala a subtitlurilor.
Un ultim sfat: conteaza programul care tine o linie dreapta si care este scurt, nu o fotocopie a romanelor proustiene. Conteaza ca cel care doreste sa devina europarlamentar sa nu completeze pana si ultima rubrica optionala in declaratia de avere (nu ne plac oamenii care se dau mari in scris)- acestia sunt cei mai prosti oratori. Si nu in ultimul rand, cei care vor zbura pana la Bruxeeles for the long term trebuie sa cunoasca un pic de politica si sa fi avut niste succese cat de cate in negocierea cu aceasta. Altfel, trimitem troli si balerini pe taramul gastelor.
Mai vorbim.
europarlamentare.ro
De data asta chiar m-am hotarat sa fac ceva in privinta votarii de pe 7 ale lunii. De ce sa dau din coate cand pot sa ajut, cel mai probabil?! Ma voi duce sa votez, nu va pot spune cu cine pentru ca pe urma unii ar considera ca fac indoctrinare sau (de unde atat know how) lobby. Chiar vreau sa se intampla ceva, sa se zguduie lumea si sa crape litosfera; din ea sa iasa, asemenea Atenei, Europarlamentarii dresati in spiritul european si care sa fi participat la multe conventii si alte cocktail-uri bruxelliene inainte sa paseasca in Espace Leopold. Voi vorbi in 10 minute despre alegerile europene din Romania (pentru ca asta ne intereseaza), despre candidati si despre o posibila metoda de alegere a candidatilor.
Ca un P.S. nemarcat, trebuie sa va spun ca acum chiar nu mai este de glumit cu situatia asta. Nu mai poate fi vorba de “nu am chef sa ma duc la vot”. Este o responsabilitate a merge la vot. Fara sa devin melodramatic spun doar ca destui oameni si-au luat-o inaintea noastra pentru ca noi sa putem vota (chiar daca au loc falsuri sau nu avem aparent de unde, macar putem). Si ce este mai important, trebuie sa trimitem prin votul nostru (pentru ca printr-un vot masiv putem controla alegerea lor “publica” ci nu “personala”) la Bruxelles oameni care sa poata penetra scutul protector al Vestului (nu cel Salbatic, cu el nu am avea nici un interes). Este chiar foarte important.
O vreau pe Halvorsen
Kristin Halvorsen este una dintre cele mai destepte femei despre care am auzit. Se numeste ca este ministrul de finante al Norvegiei si este cea care in loc sa se foloseasca de profitul obtinut din petrol si alte afaceri externe pentru cheltuieli, a supus la vot (ce chestie …) decizia de a investi profitul in fondul suveran de investitii. Astfel ca acum Norvegia este cel mai mare jucator din lume la capitolul investitii, chiar daca portofoliul i-a scazut cu 23%…
Ceea ce mi-a placut foarte mult a fost declaratia lui Eirik Wekre, un economist cu apetente beletristice, care spunea: “Nu putem cheltui acesti bani (n.r. profitul si subscrierea de credite ale bancilor norvegiene) acum, inseamna sa furam de la generatiile viitoare”. Astfel ca fondul suveran de investitii norvegian insumeaza acum 360 miliarde euro. Mai trebuie adaugat ca Halvorsen, ca si membrii Guvernului suedez, o tara foarte prospera, este socialista.
Scepticismul pietei libere imi place. Si imi mai place faptul ca ideea doamnei Halvorsen a fost supusa la vot public. Si ceea ce este si mai intrigant este ca norvegienii stiu diferenta dintre profit reinvestit si fondul suveran de investitii, astfel incat sa voteze ceea ce este mai bine pentru tara lor. Si apoi ma gandesc ca romanii l-au ales pe un om care tine mai mult la bautura decat o bucatareasa in zi de salariu si care la aeroport este servit cu o stacana de whiskey in loc de paine si sare (deja intra in protocol) sau cu un Neica Nimeni, cu ochi de polen si cu apucaturi national liberale.
Deci, ce facem sambata? Ce facem anul asta?
Erata cu iz de clarificare
Am tot primit critici in legatura cu postul “Contondenta simbolica…”. Si toate contineau invariabila “de ce o metafora atat de infatuata pentru o secventa atat de simpla?”. Si mi-am dat seama ca da, aveau dreptate. Pentru o definitie scurta, orice obiect contondent taie, dupa cum ii este obiceiul. Simbolic pentru ca nu taie realmente, ci induce sentimentul de taiere. Ca si simbolul, tine locul taierii. De unde si contondenta simbolica. Si pe scurt, ceea ce voiam sa enunt in postul asta: ma taie pisarea atunci cand ma uit, pe de o parte, la reclama cu Milka iar pe de alta parte, la principalele reclame si in corpore campanii pentru majoritatea produselor/ serviciilor de pe suporturile romanesti.
P.S. Intr-adevar, multe dintre ele sunt bune, unele chiar geniale (Naumovici este in ca un geniu, dar reclamele de la DOMO, cu cele doua patrupede sunt de-a dreptul idioate), dar nu va pot tine contul tuturor reclamelor sau campaniilor care au esuat sau si mai rau, au avut succes in pofida esuarii promise de altii.
Asta a fost tot. Va multumesc.
Contondenta simbolica in spoturi publicitare
De curand am scris un post care se numea “Contondenta simbolica in spoturile publicitare”. Stiu ca politica blogului subliniaza factorul politic, dar de ce nu sa scriu si despre advertising? Asa… si am crezut de cuviinta sa iau acel post de pe blogul fostei echipe de la Olimpiadele Comunicarii, din care am facut parte si sa-l postez pe blogul meu. Parte dedicatie, parte observatie. So, here it goes:
Acum cateva zile, intr-o stare de semi-trezie, m-am intrebat care este de obicei prima imagine pe care un om o vede atunci cand iese din scara blocului sau pe poarta casei. Foarte intrigat de noua idee (si considerand-o pe buna dreptate o revelatie), am pornit la drum. Iesind din bloc, prima imagine care a reusit sa razbata pana dincolo de retina a fost aceea a unei doamne in varsta care isi completa nevoile elefantului Maca chiar in gradina din fata blocului meu, tragandu-mi priviri pe care eu le-am decriptat ca fiind rugatoare. Trebuie adaugat ca stau intr-o zona foarte verde, semi-centrala in corpore si destul de …. na, urbanizata. Am recunoscut atunci ca lumea din jurul nostru este plina de idei geniale/extreme care pot sapa destul de adanc si produce reactii creative inimaginabile.
In aceeasi zi, mi-am dat seama (poate ca din cauza experientei de mai devreme) ca unele reclame sufera de ceea ce eu am numit (pentru a nu-i lovi pe acei copywriteri chiar in moalele capului) “contondenta simbolica”. Logica sta in felul urmator: unele reclame au o asemenea executie si un asemenea text (in general de foarte proasta calitate creativa), ca sa nu mai vorbim despre un efect indelungat asupra comportamentului uman, incat singura reactie la aceasta este sa te taie pi…. .(aici recunoscand ca orice obiect contondent taie si orice simbol are un caracter indirect).
Ma refeream la spotul lansat de “Milka”, acela cu marmota care invelea ciocolata (in staniol, as if…). La inceput, pur si simplu am crezut ca aceasta fusese cea mai mare idiotenie care putuse fi scrisa de vreun copy. Dar mi-am dat seama ca situatia statea la fel si in alte tari: Franta, Spania, Italia. Oricum ar fi fost, efectul contondentei simbolice era la fel de puternic asupra mea, simtind intotdeauna nevoia fiziologica de a-mi exprima imediat opinia despre acest spot publicitar.
Despre spot si efectele lui: incepusera deja sa ma agaseze reactiile corporatiste ale multora cu care veneam in contact si care la orice vorba de duh aparent incredibila, spuneau: “da, si marmota invelea ciocolata in staniol”. Daca vreunul dintre cei care au compus mesajul asta vor spune “exact asta voiam sa si obtinem- recunoasterea printr-o fraza care ramane adanc inradacinata in capui oricarui telefil-, ce demascare perspicace!”, puteti sa le raspundeti cu sloganul propriei lor creativitati insalubre. Deci, la acel moment, mamutul “lol!”, ascutitul “roflmao!” sau mai suspusul “sa moara (a se completa cu oricare dintre descendentii sau legaturile genealogice ale altora)” fusesera inlocuite de “da, X, si marmota invelea ciocolata in staniol”…
Astfel, daca oricare dintre noi poate vedea dimineata o imagine extrema care sa le starneasca efortul creativ si sa le stimuleze cortexul, de ce in aparenta 70% din copywriteri nu au dimineata in fata blocului o doamna care sa produca eforturi rectale pentru bunul mers al advertisingului?
Despre curierii de vise
Am zis la finele anului trecut ca as avea chef/voi scrie despre ce mi s-a parut gresit (dpdv politic, economic, miscellaneous) in 2008. Si acum ma intreb cum de am avut tupeul sa cred ca anul trecut chiar au existat lucruri gresite din punctul de vedere al domeniilor mentionate mai sus si ca anul asta va fi pesemne mai bun. 
Este drept ca 2008 este rampa crizei, despre care am aflat la serviciu, culmea. Spun culmea pentru ca a doua zi a trebuit sa sistam orice comanda, sa reprofilam departamentul si sa vindem numai dosare, agende si calendare… Apoi este si subiectul Basescu, unul foarte dezbatut si de care sunt foarte interesat. Vorbim despre vizita lui in Italia si adresarea directa a unei invitatii catre Papa fara aprobarea Sinodului, despre celebra fraza “ma pricep mai bine la condus nava decat la conducerea tarii” si cate ca ele.
Tiptil tiptil, iata-l si pe Cioroianu care-i arata( fara nici cea mai nesculptata cunoastere a conventiilor specifice Peninsulei Iberice) un “muie” gratios (sau dizgratios) regelui Juan Carlos, incercand de fapt sa-l pofteasca la “o bauta”.
Si chiar cand voiam sa intru in Uniunea Civica Calin Popescu Tariceanu (ale carei servicii chiar nu au fost rele, dand mintea inapoi), il observ, abia mijind de sub pupitru fara sa stea in genunchi, pe Emil Boc, somitatea (sau sodomia) Executivului. Aproband gestul angajarii nepoatei si toate odraslele verbale din ce in ce mai stupide, am dat nas in nas cu “you know… the aviara gripa”… din nou, nu am nimic impotriva oamenilor care nu cunosc orice limba straina, dar am ceva impotriva oamenilor care in timp ce nu se ocupa de indreptarea acestui detaliu reprezinta imaginea unei tari in fata unor investitori posibili sau nu. Mai ales ca in zilele astea “investitorii posibili” trebuie domesticiti si mai ales sedusi.
Si mai avem Elena Udrea care de la Dimitrie Cantemir(universitate cica) a ajuns doctorand in Stiinte Militare la AISM “Carol I”, dupa care a fost consilierul si seful cancelariei Presedintiei in 2005, ca mai nou sa fie ministru al turismului si sa promoveze un program care in mod sigur ar fi dus la falimentarea companiilor mici si mijlocii. Ma intreb de unde aceasta fuga dupa posturi?
Incheind (pentru ca simt ca am mers prea departe, fara sa cred totusi in editarea si taierea postului), nu cred ca as avea un motiv real sa rad de 2008. Sau de 2007. 2009 mi se pare groaznic. Voua cum vi se pare?
