Continuare

Si pentru ca teoria jocului este foarte apreciata in limbajul electoral, haideti sa continuam postul anterior cu un challenge.Va rog sa lasati, cei care veti comenta, numele unor persoane pe care le considerati apte de conducere la acest nivel.

Si pentru ca acest joc sa nu para o copie ieftina a celui initiat de Alexandra Svet, printre acestia nu vreau sa apara numele unor animale de casa pe care le cresteti si care va sunt foarte loiale, numele matusilor sau ale vreunui ideolog de-acum trei sute de miliarde de ani. Strict cineva din sfera publica prezenta.

Ce alegem si noi anul asta

Concepem anul 2009 un an electoral. Ne lasam imbatati de delirul lipsei de realitate si ne gandim la o cafea, asa…, cine ar fi bun de presedinte.

Mergem pe argument de business si ne pricepem sa alegem un om de afaceri competent si harismatic. Ion Tiriac, Peter Imre… pe acestia doi i-as alege eu. Voi, treaba voastra. Pe Tiriac pentru ca are legaturi profunde si inafara Romaniei si la nevoie se poate folosi de ele. Si tinand cont de comportamentul in afaceri- respectul si responsabilitatea fata de un contract sau de un cuvant dat, indiferent daca acestea aduc un profit sau nu- Tiriac ar fi foarte potrivit.

Peter Imre- este la fel de competent ca si Ion Tiriac si desi nu spune, si dumnealui poarta o agenda de legaturi externe. Atu-ul celor doi ste diplomatia. De obicei aceasta se capata in mediul de afaceri, nu la facultate sau pe scaunele salilor de consiliu.

Poate ca de la mine, voi auziti sovinism sau marlanie materialista. Eu nu aud decat succes si eficacitate. Pana la urma, de ce nu ne-am folosi de calitatile materiale ale unui candidat, atat timp cat cele spirituale sunt intotdeauna contrafacute?

Si daca bagam in seama si comportamentul inter-relational al actualilor candidati, care in masura de 80% nu sunt in stare sa dea un interviu legat si argumentat (folosindu-se doar de idologia stearpa de partid citita din memorator pe veceu), chiar ma intreb de ce acesti doi domni nu au aspiratii politice?

Pragul de sus sau Complexul “Svet”

Va simtiti “intinati de troaca de porci care se numeste politica”? Eu da. Avem vreo nevoie de a scapa de ea? NU! De ce?

Pai haideti sa va spun.  Alexandra Svet este o noua Jean d’Arc, cu emfazarile Evitei Peron si idealurile lui Fidel Castro. Daca ar fi sa ii combinam pe acestia, ar iesi o salata de cruditati ala Svenska. Si exact acest platou a si iesit.

Lupta impotriva sistemului, declinarea suveranitatii (din nou…), abordarea foarte umanista a problemei si mai ales vorbitul pentru intregul popor (gen campaniile Partidului National Taranesc din perioada interbelica)- cu aceste rame ne promite Alexandra Svet ca ne va agata si trage spre mal.

Se poate ca Victor Ciutacu sa fi elaborat explicatia mult mai bine (si nu ma indoiesc de acest lucru), dar eu aici nu vreau sa explic nimic. Ci doar vreau sa demonstrez un lucru.

Determinarea sursei de suveranitate intr-un stat presupus liberal nu se face cu ciomagul. Numai inlocuirea ei se face in acest mod. Astfel, desi critica orice forma de guvernamant din “indelungata traditie democrata a Romaniei” (vezi Constitutia Romaniei), Alexandra Svet nu vine cu nici o solutie practica. Ea se bazeaza doar pe spiritul intreprinzator si surprinzator de spontan al “poporului roman”, care s-a saturat sa fie pacalit (pe cuvantul tau?). Deci romanul isi va rezolva singur problemele de acasa si de peste hotare, va stabili legi, conform constiintei sale profund politica si va elabora un plan intens de dezvoltare conform cerintelor U.E.

Mai trist este ca modul in care Alexandra Svet isi face publice aceste … flecareli este la fel de tern, de supralicitat si conformist ca si discursurile inainte de alegeri.

Si ultimul lucru, ea/dumneaei doreste nu un om politic deja practicant, care probabil ca face din acest lucru o profesie, ci un om simplu, care dupa cum am zis si la inceput, sa nu fie intinat de troaca de porci care se numeste politica. Si atunci, ma intreb eu- ala care de-altfel are toate sansele sa devina cel putin Prim-Ministru, 1. daca nu cunoaste nici macar sistemul politic, juridic, economico… pe care trebuie sa il conduca (pentru ca nu este intinat de el), cum va face fata cerintelor, 2. nu cumva asta aduce foarte mult a “partidul de avangarda va fi condus de varfurile intelectualitatii, muncitorilor si taranimii, care regrupati formeaza astfel lancea impotriva imperialismului occidental” si 3. cum isi poate imagina ea/dumneaei ca prin dicursul asta (chiar daca traditia noastra democratica are mai putin de 20 de ani si daca este sa fim seriosi, nu exista absolut deloc) poate forta o unire de constiinte curate pe care vrea sa le salveze de efectul discursurilor politice de pana acum pe care le copiaza.

Sa fim atenti la pragul de sus.

Et tu, Boc?!

Ne vom deplasa un pic catre paradigma diplomatica acum. Renuntam la episodul “the aviara gripa”, unde observati maiestria inversarii substantivului cu adjectivul, respectand la sange regulile lingvistice englezesti. Trecem cu vederea pozele in care Boc se vede stand pe varfuri, fara sa ne amintim de pozele cu clasa din prima saptamana a clasei I, unde orice baiat incerca sa ajunga mai sus stand pe varfuri (desi nu m-am gandit niciodata sincer daca Boc a facut ore de balet la viata lui. Pana la urma, ar fi o explicatie destul de argumentata). Observati deci ca trasaturile lui Boc nu au pana acum nici o scabie de comportament diplomatic, care ar insemna in primul rand respect de sine si apoi respect pentru sensibilitatea culturala a celor din jur.

Numai ca atunci cand, din te miri ce motiv, esti invitat via video-conferinta, la o emisiune al carei protagonist este un tip acid, critic, neiertator si destul de amuzant, ar trebui sa stii sa-ti sustii cauza destul de bine. De fapt, inseamna sa stii sa-ti vinzi herghelia cat mai bine si sa nu te comporti ca un nod in gatul unui jurnalist- nod care daca este destul de plicticos, poate fi tratat ca atare o lunga perioada de timp. Si Boc bineinteles ca se gaseste ca, imediat dupa oprirea video (pentru ca fiind o video-conferinta, cele doua canale se pot comporta independent una de alta, fapt nestiut de elevul de clasa I Boc Emil) sa ii alature gazdei emisiunii calificativul de “derbedeul dracului”. Ca la botul vacii, cand doi maestrii discuta politica si cand unul are prea mult tupeu si prea multa dreptate (ambele neimputabile), celalalt scoate armele “Hard”. Bun venit in ograda, Boc!

Episodul 4: Erata

Intrand pe BEC, am observat rezultatele finale ale alegerilor europarlamentare din Romania. Astfel ca PSD a obtinut 30,82%, urmati de PD+L cu 29,75%. Apoi PNL obtine 14,53%, cu mai mult de cinci procente fata de UDMR (9,07%). Restul mai gasiti daca veti intra pe siteul Biroului Electoral Central. Prezenta la vot a fost destul de mare, numarand aproape 4.816.000 de votanti din cei 17.500.000 cati ar fi in total. voturile nule au fost destul de putin (in jur de 187.000). Dar nu va stric placerea de a citi documentele de unii singuri. Ne mai auzim.

Episodul 3: Epilogul

Se pare ca Eba s-a intors la PD-L. De ce nu ma mira miscarea de ospiciu muncitoresc pe care au facut-o mismasii lui Boc?! Asa ca le-a mai adus in ograda inca un delirant 3,6%, ceea ce inseamna ca pana acum, PSD zace sub papucul marimea 32 al lui Boc. Si recunosc ca atunci cand mi-am imaginat zambetul lui Boc a la “ce prosti sunt pesedistii ca nu s-au prins de faza mea si ca nu au facut si ei o miscare dinasta” m-a apucat starea de molfete catre starea de solfete.

Deci 3% conteaza. Recunosc ca nu sunt deloc multumit de redutabilul 33,z% al PSD fata de 36,x%al PD liniuta le. Nu stiu de ce, nu ma comentati de ce, dar gasesc ca orice persoana apropiata macar de fiinta lui Boc emite mesaje scarboase si o respingere uluitoare. Parca l-as vedea mai repede pe Corneliu Vadim-Tudor la conducerea Guvernului decat pe trolul asta cu moaca de cozonac. Imi scuzati pornirea anti democrat liberala, dar consider ca ideologia democrata nu se poate anexa celei liberale nici intr-o zi de profunda criza. Decizia poporului se implineste pana in momentul in care fumurile liberalismului vin sa toarne flacari peste orice decizie de comun acord si sa instituie mancatoria jegoasa. Si cand acest fenomen coroborat mai poarta si un nume, mai are si reprezentanti care isi ascund pestii prin buzunarele de la piept cu mana dreapta si care se aliaza intr-o formatiune care se pregateste sa plece prin Europa si sa incerca sa-i convinga ca politica romaneasca functioneaza mi se pare pare absurd. dar, dupa cum am mai spus si la inceput, decizia prin vot este cea mai buna. Si le multumesc celor care au iesit din casa azi si care au votat conform credintei lor politice.

Episodul 2: votarea in corpore

Da, am ajuns si am intrat in camera de tortura. Si am ales, ceea ce era mai important.

Episodul 1: Stampila

Am promis. Si nu mai fac ca in decembrie 2008. Daca doriti sa obtineti toate informatiile necesare (lucru deloc indezirabil), puteti intra pe site-ul Biroului Electoral Central sau chiar pe cel al Parlamentului European. Aici veti putea gasi, pe langa listele de candidati, sondaje, programe, declaratii de avere si CV-uri scurte si mici tips-uri, legislatie europeana si regulamentul jocului de pe 7.

Din partea PDL avem reprezentati pe Theodor Stolojan, Monica Macovei si Sebastian Bodu. De la PNL ne ameninta cu comertul liber si neimplicarea statului Norica Nicolai & Co., UDMR sanctifica sau blesteama prin episcopul Laszo Tokes. Nationalistii Taranisti Crestin Democrati il audc in fata pe Marian Milut. Conservatorii “aroganti” (PSD+PC) ataca la fileu prin Adrian Severin si Daciana Sarbu (wow!), Gigantii Romani (PRM) citeaza din George Becali si Corneliu Vadim Tudor. Ultimii corporatisti, Forta Civica (este imbietor ca la alegerile europarlamentare se poate duce oricine) il avem pe Adrian Iurascu (cri… cri… cri…). Fortele independente s-au pogorat din universuri paralele si biconcave pentru a se uni intr-un spectru nemaivazut sub forma Elenei Basescu. Si ultimul, Abraham Pavel… profesor de sociologie… si seful Catedrei de Sociologie si Asistenta Sociala de la UB. Mare legitimare…

Acum, trebuie avut in vedere faptul ca nu votam omul, ci partidul. Acestia mentionati mai sus nu sunt singurii. Listele fiecarui partid insumeaza in jur de 10-15 membrii in medie. In fond, ni se impune sa votam doar capetele de afis, nu si subtitlurile. Am oferit site-urile pentru a vedea si programul europarlamentarilor-to-be din Romania- de ci pentru a incerca sa evit aceasta boala a subtitlurilor.

Un ultim sfat: conteaza programul care tine o linie dreapta si care este scurt, nu o fotocopie a romanelor proustiene. Conteaza ca cel care doreste sa devina europarlamentar sa nu completeze pana si ultima rubrica optionala in declaratia de avere (nu ne plac oamenii care se dau mari in scris)- acestia sunt cei mai prosti oratori. Si nu in ultimul rand, cei care vor zbura pana la Bruxeeles for the long term trebuie sa cunoasca un pic de politica si sa fi avut niste succese cat de cate in negocierea cu aceasta. Altfel, trimitem troli si balerini pe taramul gastelor.

Mai vorbim.

europarlamentare.ro

De data asta chiar m-am hotarat sa fac ceva in privinta votarii de pe 7 ale lunii. De ce sa dau din coate cand pot sa ajut, cel mai probabil?! Ma voi duce sa votez, nu va pot spune cu cine pentru ca pe urma unii ar considera ca fac indoctrinare sau (de unde atat know how) lobby. Chiar vreau sa se intampla ceva, sa se zguduie lumea si sa crape litosfera; din ea sa iasa, asemenea Atenei din teasta lui Zeus, Europarlamentarii dresati in spiritul european si care sa fi participat la multe conventii si alte cocktail-uri bruxelliene inainte sa paseasca in Espace Leopold. Voi vorbi in 10 minute despre alegerile europene din Romania (pentru ca asta ne intereseaza), despre candidati si despre o posibila metoda de alegere a candidatilor.

Ca un P.S. nemarcat, trebuie sa va spun ca acum chiar nu mai este de glumit cu situatia asta. Nu mai poate fi vorba de “nu am chef sa ma duc la vot”. Este o responsabilitate a merge la vot. Fara sa devin melodramatic spun doar ca destui oameni si-au luat-o inaintea noastra pentru ca noi sa putem vota (chiar daca au loc falsuri sau nu avem aparent de unde, macar putem). Si ce este mai important, trebuie sa trimitem prin votul nostru (pentru ca printr-un vot masiv putem controla alegerea lor “publica” ci nu “personala”) la Bruxelles oameni care sa poata penetra scutul protector al Vestului (nu cel Salbatic, cu el nu am avea nici un interes). Este chiar foarte important.

O vreau pe Halvorsen

Kristin Halvorsen este una dintre cele mai destepte femei despre care am auzit. Se numeste ca este ministrul de finante al Norvegiei si este cea care in loc sa se foloseasca de profitul obtinut din petrol si alte afaceri externe pentru cheltuieli, a supus la vot (ce chestie …) decizia de a investi profitul in fondul suveran de investitii. Astfel ca acum Norvegia este cel mai mare jucator din lume la capitolul investitii, chiar daca portofoliul i-a scazut cu 23%…

Ceea ce mi-a placut foarte mult a fost declaratia lui Eirik Wekre, un economist cu apetente beletristice, care spunea: “Nu putem cheltui acesti bani (n.r. profitul si subscrierea de credite ale bancilor norvegiene) acum, inseamna sa furam de la generatiile viitoare”. Astfel ca fondul suveran de investitii norvegian insumeaza acum 360 miliarde euro. Mai trebuie adaugat ca Halvorsen, ca si membrii Guvernului suedez, o tara foarte prospera, este socialista.

Scepticismul pietei libere imi place. Si imi mai place faptul ca ideea doamnei Halvorsen a fost supusa la vot public. Si ceea ce este si mai intrigant este ca norvegienii stiu diferenta dintre profit reinvestit si fondul suveran de investitii, astfel incat sa voteze ceea ce este mai bine pentru tara lor. Si apoi ma gandesc ca romanii l-au ales pe un om care tine mai mult la bautura decat o bucatareasa in zi de salariu si care la aeroport este servit cu o stacana de whiskey in loc de paine si sare (deja intra in protocol) sau cu un Neica Nimeni, cu ochi de polen si cu apucaturi national liberale.

Deci, ce facem sambata? Ce facem anul asta?