Erata cu iz de clarificare
Am tot primit critici in legatura cu postul “Contondenta simbolica…”. Si toate contineau invariabila “de ce o metafora atat de infatuata pentru o secventa atat de simpla?”. Si mi-am dat seama ca da, aveau dreptate. Pentru o definitie scurta, orice obiect contondent taie, dupa cum ii este obiceiul. Simbolic pentru ca nu taie realmente, ci induce sentimentul de taiere. Ca si simbolul, tine locul taierii. De unde si contondenta simbolica. Si pe scurt, ceea ce voiam sa enunt in postul asta: ma taie pisarea atunci cand ma uit, pe de o parte, la reclama cu Milka iar pe de alta parte, la principalele reclame si in corpore campanii pentru majoritatea produselor/ serviciilor de pe suporturile romanesti.
P.S. Intr-adevar, multe dintre ele sunt bune, unele chiar geniale (Naumovici este in ca un geniu, dar reclamele de la DOMO, cu cele doua patrupede sunt de-a dreptul idioate), dar nu va pot tine contul tuturor reclamelor sau campaniilor care au esuat sau si mai rau, au avut succes in pofida esuarii promise de altii.
Asta a fost tot. Va multumesc.
Contondenta simbolica in spoturi publicitare
De curand am scris un post care se numea “Contondenta simbolica in spoturile publicitare”. Stiu ca politica blogului subliniaza factorul politic, dar de ce nu sa scriu si despre advertising? Asa… si am crezut de cuviinta sa iau acel post de pe blogul fostei echipe de la Olimpiadele Comunicarii, din care am facut parte si sa-l postez pe blogul meu. Parte dedicatie, parte observatie. So, here it goes:
Acum cateva zile, intr-o stare de semi-trezie, m-am intrebat care este de obicei prima imagine pe care un om o vede atunci cand iese din scara blocului sau pe poarta casei. Foarte intrigat de noua idee (si considerand-o pe buna dreptate o revelatie), am pornit la drum. Iesind din bloc, prima imagine care a reusit sa razbata pana dincolo de retina a fost aceea a unei doamne in varsta care isi completa nevoile elefantului Maca chiar in gradina din fata blocului meu, tragandu-mi priviri pe care eu le-am decriptat ca fiind rugatoare. Trebuie adaugat ca stau intr-o zona foarte verde, semi-centrala in corpore si destul de …. na, urbanizata. Am recunoscut atunci ca lumea din jurul nostru este plina de idei geniale/extreme care pot sapa destul de adanc si produce reactii creative inimaginabile.
In aceeasi zi, mi-am dat seama (poate ca din cauza experientei de mai devreme) ca unele reclame sufera de ceea ce eu am numit (pentru a nu-i lovi pe acei copywriteri chiar in moalele capului) “contondenta simbolica”. Logica sta in felul urmator: unele reclame au o asemenea executie si un asemenea text (in general de foarte proasta calitate creativa), ca sa nu mai vorbim despre un efect indelungat asupra comportamentului uman, incat singura reactie la aceasta este sa te taie pi…. .(aici recunoscand ca orice obiect contondent taie si orice simbol are un caracter indirect).
Ma refeream la spotul lansat de “Milka”, acela cu marmota care invelea ciocolata (in staniol, as if…). La inceput, pur si simplu am crezut ca aceasta fusese cea mai mare idiotenie care putuse fi scrisa de vreun copy. Dar mi-am dat seama ca situatia statea la fel si in alte tari: Franta, Spania, Italia. Oricum ar fi fost, efectul contondentei simbolice era la fel de puternic asupra mea, simtind intotdeauna nevoia fiziologica de a-mi exprima imediat opinia despre acest spot publicitar.
Despre spot si efectele lui: incepusera deja sa ma agaseze reactiile corporatiste ale multora cu care veneam in contact si care la orice vorba de duh aparent incredibila, spuneau: “da, si marmota invelea ciocolata in staniol”. Daca vreunul dintre cei care au compus mesajul asta vor spune “exact asta voiam sa si obtinem- recunoasterea printr-o fraza care ramane adanc inradacinata in capui oricarui telefil-, ce demascare perspicace!”, puteti sa le raspundeti cu sloganul propriei lor creativitati insalubre. Deci, la acel moment, mamutul “lol!”, ascutitul “roflmao!” sau mai suspusul “sa moara (a se completa cu oricare dintre descendentii sau legaturile genealogice ale altora)” fusesera inlocuite de “da, X, si marmota invelea ciocolata in staniol”…
Astfel, daca oricare dintre noi poate vedea dimineata o imagine extrema care sa le starneasca efortul creativ si sa le stimuleze cortexul, de ce in aparenta 70% din copywriteri nu au dimineata in fata blocului o doamna care sa produca eforturi rectale pentru bunul mers al advertisingului?
Despre curierii de vise
Am zis la finele anului trecut ca as avea chef/voi scrie despre ce mi s-a parut gresit (dpdv politic, economic, miscellaneous) in 2008. Si acum ma intreb cum de am avut tupeul sa cred ca anul trecut chiar au existat lucruri gresite din punctul de vedere al domeniilor mentionate mai sus si ca anul asta va fi pesemne mai bun. 
Este drept ca 2008 este rampa crizei, despre care am aflat la serviciu, culmea. Spun culmea pentru ca a doua zi a trebuit sa sistam orice comanda, sa reprofilam departamentul si sa vindem numai dosare, agende si calendare… Apoi este si subiectul Basescu, unul foarte dezbatut si de care sunt foarte interesat. Vorbim despre vizita lui in Italia si adresarea directa a unei invitatii catre Papa fara aprobarea Sinodului, despre celebra fraza “ma pricep mai bine la condus nava decat la conducerea tarii” si cate ca ele.
Tiptil tiptil, iata-l si pe Cioroianu care-i arata( fara nici cea mai nesculptata cunoastere a conventiilor specifice Peninsulei Iberice) un “muie” gratios (sau dizgratios) regelui Juan Carlos, incercand de fapt sa-l pofteasca la “o bauta”.
Si chiar cand voiam sa intru in Uniunea Civica Calin Popescu Tariceanu (ale carei servicii chiar nu au fost rele, dand mintea inapoi), il observ, abia mijind de sub pupitru fara sa stea in genunchi, pe Emil Boc, somitatea (sau sodomia) Executivului. Aproband gestul angajarii nepoatei si toate odraslele verbale din ce in ce mai stupide, am dat nas in nas cu “you know… the aviara gripa”… din nou, nu am nimic impotriva oamenilor care nu cunosc orice limba straina, dar am ceva impotriva oamenilor care in timp ce nu se ocupa de indreptarea acestui detaliu reprezinta imaginea unei tari in fata unor investitori posibili sau nu. Mai ales ca in zilele astea “investitorii posibili” trebuie domesticiti si mai ales sedusi.
Si mai avem Elena Udrea care de la Dimitrie Cantemir(universitate cica) a ajuns doctorand in Stiinte Militare la AISM “Carol I”, dupa care a fost consilierul si seful cancelariei Presedintiei in 2005, ca mai nou sa fie ministru al turismului si sa promoveze un program care in mod sigur ar fi dus la falimentarea companiilor mici si mijlocii. Ma intreb de unde aceasta fuga dupa posturi?
Incheind (pentru ca simt ca am mers prea departe, fara sa cred totusi in editarea si taierea postului), nu cred ca as avea un motiv real sa rad de 2008. Sau de 2007. 2009 mi se pare groaznic. Voua cum vi se pare?
